„Interpretul este mult mai important decât arma.”, spunea maiorul Cory Schulz din armata americană, în anul 2009. Și este cât se poate de adevărat. Cuvântul poate face diferența între pace și conflict.
Comunicarea eficientă a fost, este și va rămâne un element indispensabil în diplomație. Atunci când interlocutorii aparțin unor culturi similare (posibil chiar limbi identice), comunicarea depinde de respectarea regulilor de protocol și exprimarea politică.
Dar ce se întâmplă atunci când în ecuație intervine și bariera lingvistică?
În acel moment interpreții sunt interfața și mijlocul prin care relațiile diplomatice au succes.
Totuși ce este interpretarea?
Majoritatea oamenilor nu fac diferența între traducere și interpretare, sau consideră că singura diferență este modul de comunicare – scris sau oral.
Traducerile se fac, de cele mai multe ori în „liniște”, cu acces la resurse, dicționare, programe specializate care pot ușura munca, precum memorii de traducere sau baze de termeni. Fiind scrise, limbajul (de cele mai multe ori) este mai formal, sau cel puțin mai standardizat.
Interpretarea, pe de altă parte, se bazează pe educația, cultura și cunoștințele pe care interpretul le-a acumulat.
În teorie, înainte de începerea interpretariatului, interpreții primesc documentația necesară pentru a se pregăti. Însă, uneori fie nu au suficient timp la dispoziție, fie documentația este insuficientă, așa că viteza de reacție, spontaneitatea și nivelul de cunoaștere al limbii și culturii respective trebuie să fie mai ridicat.
Interpretarea este crucială pentru supraviețuirea oamenilor implicați într-un conflict.
În ceea ce privește obținerea sau menținerea păcii în zone de conflict, nevoia de a sparge barierele lingvistice și culturale este și mai mare, deoarece de multe ori personalul care se ocupă de mediere sau negocieri pentru pace aparține unor culturi terțe, pentru a induce obiectivitatea. Ce înseamnă acest lucru? Este simplu: ei nu vor vorbi limba locală.
Atunci când negocierile – care sunt sensibile și când se întâmplă într-o singură limbă – depind de comunicarea cât mai eficientă a mesajelor între două sau mai multe limbi străine, rolul interpreților este vital. În astfel de situații, rolul unui interpret este acela de a fi un mediator cultural.
Un interpret cunoaște mai mult decât o limbă străină. Cunoaște cultura locală, tradițiile, obiceiurile, astfel încât poate media discuții între civili și personalul militar, poate facilita accesul la servicii medicale, atât pentru militari, cât și pentru civili sau chiar poate depista posibile pericole. Cu alte cuvinte, știe cum să pună problema astfel încât mesajul pe care îl transmite să nu fie denaturat.
Interpreții care sunt prezenți fizic în timpul unei crize pot oferi imediat serviciile necesare, cum ar fi interpretarea medicală și facilitarea comunicării între echipele de salvare și alți profesioniști calificați din punct de vedere tehnic care provin din diferite națiuni.
Dar chiar dacă se află în străinătate și nu pot călători, traducătorii și pot traduce documente juridice și medicale prin e-mail sau pot interpreta prin telefon și video.
În cele din urmă, cu toate avansurile tehnologice, interpretarea simultană, clară și concisă, dar cu emoțiile specific umane, nu poate fi înlocuită de un program sau de un robot. Lingviștii specializați în interpretariat stau la baza negocierilor în relațiile diplomatice internaționale, chiar dacă deseori în umbră, și, după cum vedem, această nevoie nu va dispărea niciodată.